Machete 3D și Reconstituiri

Italo GISMONDI (născut la 12 august 1887 la Roma - decedat în acelaşi oraş la 2 decembrie 1974) a fost un arhitect şi arheolog italian, specialist în istoria antică romană.

În 1910 Italo Gismondi a fost admis ca administrator al Antichităţilor şi Artelor-Frumoase, şi a fost numit directorul săpăturilor arheologice de la Ostia, atribuţie pe care o va exersa timp de 44 de ani. Din 1919 până în 1938 Gismondi a fost de asemenea responsabil cu vestigiile antice ale Romei.

Oraşul antic Ostia a fost principalul centru de interes ale lucrărilor lui Gismondi, care se interesa în mod special asupra aspectelor arhitectonice ale clădirilor antice.

Ca arhitect, el a făcut numeroase proiecte, dintre care planul Forurilor imperiale din Roma, realizat în anul 1933; în 1927 a restaurat partea de nord-vest ale « Termelor lui Diocletianus » (construite între anii 298-306 d.Hr.), precum şi alte lucrări efectuate în acelaşi complex.

În perioada anilor 1935 şi 1971 Gismondi va lucra la realizarea faimoasei machete a Romei antice, care se află actual păstrată la Museo della Civiltà Romana, la Roma. Reluând conceptul lui Paul Bigot1,

realizată la scara 1:250, macheta reprezintă oraşul Roma în timpul lui Constantinus (306-337 d.Hr.), la începutul sec. IV d.Hr.

 

Activitatea arheologică a lui Gismondi a fost foarte însemnată în Italia, în regiunile Abruzzo, Molise, Umbria şi în estul Siciliei, precum şi în afara ei, în Libia, în oraşul antic grecesc Kyrene şi în regiunea Tripoli.

Marea machetă a Romei a fost realizată de Italo Gismondi (în ghips), pe baze şi informaţii ştiinţifice, a construcţiilor cunoscute, sau celor care figurează pe planul cel mare al Romei (Forma Urbis Severiana)2

din perioada lui Lucius Septimius Severus Pertinax (193-211 d.Hr.), precum şi după Forma Urbis Romae3 a binecunoscutului arheolog italian Rodolfo Lanciani (1845-1929).

 

Macheta măsoară aproximativ 270 m2 şi este reactualizată în mod regulat în funcţie de noile descoperiri.

Planul Romei în sec. IV d.Hr., realizat de Paul BIGOT, detaliu - zona Forului lui Traian ; MRSH, Universitatea din Caen (Franţa).

James E. Packer, profesor la Northwestern University, Department of Classics, Evanston, Illinois (Statele Unite ale Americii), a întreprins în anul 1972 reconstituirea grafică a Forului lui Trajan4 ;

O parte din Forul lui Traian a fost scos la iveală în anii 1812-1814 şi 1828-1833, dar integralitatea dărilor de seamă (raporturilor) a săpăturilor nu a fost niciodată publicată. Cercetătorii au pus de mult timp în evidenţă rolul Forului lui Traian ca model pentru construcţiile şi forurile construite ulterior. Şi cu toate acestea, nu se cunoşteau decât aproximativ planurile şi volumele până când în anul 1972 James E. Packer întreprinde reconstrucţia grafică a monumentelor. Noua reconstituire a Forului lui Traian se fondează pe indicaţiile aduse de Forma Urbis5,

pe siluetele clădirilor reproduse pe piesele de monezi din perioada lui Traian (98-117 d.Hr.),

pe desenele, restaurările şi reconstituirile făcute de arhitectul şi arheologul Italo Gismondi (1887-1974)6,

pe succintele descrieri ale autorilor antici precum şi noul plan elaborat de Getty Center7 şi reproducerea la scara de 1:1 a fragmentelor încă prezente pe loc (in situ), care permit reconstituiri destul de precise.

 

Modelul realizat de The Urban Simulation Team bazat pe cercetările lui James E. Packer
http://www.ust.ucla.edu/ustweb/Projects/trajans_forum.htm

Fig. Reconstituirea ansamblului pieţii monumentale a Forului lui Traian: faţada de la sud a edificiului Basilica Ulpia şi partea de la nord-est a porticului Forului; James E. Packer, The Forum of Trajan in Rome. A Study of the Monuments in Brief, University of California Press, 2001.

Fig. Forma Urbis Romae sau Forma Urbis Severiana; desen realizat în 1756 de Giovanni Battista Piranesi (1720-1778).

Fig. Roma antică – Reconstituire realizată de Gilles Chaillet (1946-2011), scenarist şi desenator de serii de cărţi « bande dessinée », cum ar fi aventurile lui Guy Lefranc, seria « Vasco » mai multe episoade din Voyages d'Alix.

 

  1. Paul Bigot, născut la 20 octombrie 1870 la Orbec (Calvados) – decedat la Paris la 8 iunie 1942, este un arhitect francez. El a făcut studiile sale de arhitectură la Paris la « École Nationale Supérieure des Beaux-Arts ». În timpul şederii sale profesionale la Roma, la « Villa Médicis - Académie de France » (el obţine « Grand Prix de Rome » în anul 1900), Paul Bigot a prezentat macheta celei mai vaste construcţii publice romane antice construite vreodată, « Circus Maximus », cel mai vechi hipodrom din Roma unde aveau loc spectaculoasele curse de care trase de cai. Pe urmă el a realizat în relief (în ipsos lăcuit, 11/6 m, având mărimea de aproape 70 m2, la scara de 1/400) o evocare a ansamblului Romei antice, plan-relief pe care-l va expune la Roma, la « Exposition Internationale », în anul 1911, în cadrul secţiei de arheologie. Actual macheta realizată de Paul Bigot se află la Universitatea din Caen (Franţa), instalată din 1996 în « Nouvelle Maison de la Recherche en Sciences Humaines ».
  2. Forma Urbis Romae sau Forma Urbis Severiana era o imensă hartă a Romei antice în marmură, realizată în timpul domniei împăratului Lucius Septimius Severus Pertinax (193-211), între anii 203 şi 211, expusă pe un zid interior al Forului Păcii; ea măsura 18 m lungime pe 13 m de înaltă.
  3. Forma Urbis Romae Lanciani - harta Romei antice realizată de italianul Rodolfo Amedeo Lanciani (1845-1929) arheolog responsabil cu majoritatea şantierelor săpăturilor arheologice din Roma la sfârşitul sec. 19.
    Între anii 1893 şi 1901 el a realizat această hartă detaliată la scara 1:2000 a centrului Romei antice în 46 de planşe, precum şi inventarul cartografic al vestigilor Romei.
  4. Pentru reconstituirea Forului lui Traian, vezi: James E. Packer, Kevin Lee Sarring et Rose Mary Sheldon, « A New Excavation in Trajan’s Forum », în American Journal of Archaeology, vol. 87, nr. 2, aprilie 1983, p. 165-172; « Foro Traiano. Contributi per una ricostruzione storica e architettonica », în Archeologia Classica, vol. XLI, 1989, cu contribuţiile următoare: Pensabene, « Premessa », p. 27-32, Milella M., Pensabene P., « Introduzione storica e quadro architectonico », p. 33-54, Milella M., « I ritrovamenti », p. 55-100, Piazzesi G., « Gli edifici: ipotesi ricostruttive », p. 125-214, Ungaro L., Messa L., « Pannelli con rilievi d’armi dal Foro di Traiano: nota preliminare », p. 215-236 şi Stucchi S., « Tantis Viribus. L’area della colonna nella concezione generale del Foro di Traiano », p. 237-291; James E. Packer, « Trajan’s Forum in 1989 » (Review article), în American Journal of Archaeology, vol. 96, 1992, p. 151-162, şi Forum of Trajan in Rome. A study of the monuments, 3 volume, University of California Press, 1997.
  5. Forma Urbis Romae sau Forma Urbis Severiana (vezi nota 2).
  6. Italo Gismondi (1887-1974), vestit arhitect şi arheolog italian care a realizat între anii 1935 şi 1971 faimoasa machetă a Romei antice, care se află actual expusă la Museo della Civiltà Romana, la Roma. Macheta este făcută din ipsos, măsoară aproximativ 270 m2, şi este reactualizată în mod regulat în funcţie de noile descoperiri.
  7. « Getty Center » este un ansamblu de clădiri culturale şi de cercetare situat la Los Angeles, în Californie (SUA), realizat de arhitectul Richard Meier pe o colină a cartierului Brentwood. În acest campus se află o parte a muzeului « J. Paul Getty Museum » (iar cealaltă este situată la « Villa Getty »), precum şi « Getty Research Institute » şi « Getty Conservation Institute ». Getty Center a fost deschis pe 16 decembrie 1997; lucrările au durat timp de 12 ani, din 1985 până în 1997. Centru este compus din 6 clădiri acoperind o suprafaţă de 88 200 m². Arhitectul Richard Meier a vrut să dea campusului un aspect de « un sat italian pe coline ».

Despre

         O mare parte din aceste statui ce reprezintă Daci au fost realizate în urma războaielor dintre Romani şi Daci (între 101 şi 106 d.Hr.) pentru a fi plasate în Forul lui Traian, la Roma. Forul roman avea și o importanță istorică, religioasă și politică, pe lângă faptul că reprezenta piața publică a orașului, fiind situat chiar in centrul său. Forul lui Traian, construit în 6 ani de către Apolodor din Damasc, se înscrie in planul axial clasic, iar în ciuda diversității funcțiunilor (portic, galerie susținută de coloane, bazilică, biblioteci, templu, etc.), unitatea este asigurată prin axul politic : statuia ecvestră a lui Traian în curte și Coloana lui Traian între cele două biblioteci.

După cum arată reconstituirile efectuate ale Forului lui Traian statuile de Daci erau situate la înălţime, deasupra fiecărei coloane de susţinere a galeriilor porticurilor şi a faţadei de la Basilica Ulpia. O primă « problemă » ar fi aceea că înălţimea acestor statui de Daci, găsite până în ziua de azi, variază destul de mult între ele, fapt ce nu se poate admite din punct de vedere estetic. După reconstituirile realizate de specialiştii Forului lui Traian, aceste statui ar fi făcut parte dintr-un cadru arhitectural bine definit, având aspectul de cariatide. Astfel, înălţimea acestor sculpturi ar fi trebuit să fie, în mod obligatoriu, exact aceiaşi pentru toate. Aici nu este deloc cazul : înălţimea acestora variază mult de la o statuie la alta. Plecând de la ideea că măsurătorile înălţimii ar fi fost efectuate cu o precizie suficientă, statuile menţionate mai sus ar putea fi clasate în trei categorii:

  • cele care au înălţimea de 2,60 m,
  • cele care au înălţimea de 3,00 m,
  • restul de statui, având înălţimi destul de eterogene care pot fi cuprinse între 2,25-2,53 m şi 3,15-3,24 m.

După reconstituirile Forului lui Traian, statuile din primele două categorii pot fi considerate că ar fi făcut parte din acest For, înscrise într-un element arhitectural bine definit ; James E. Packer, care a întreprins în anul 1972 reconstituirea grafică a Forului lui Traian, dă de altfel înălţimea medie a acestor statui de Daci din For, indicând dimensiunile următoare :

  • 2,682 m (pentru colonada porticurilor),
  • 3,084 m (pentru Basilica Ulpia)

Iar reprezentările statuilor de Daci din cea de-a treia categorie nu pot fi clasate, în complexul Forului lui Traian, în grupul "cariatidelor", din cauza diversităţii înălţimii lor, precum şi din punct de vedere estetic. Se poate presupune că aceste statui, din această categorie, au facut totuşi parte din Forul lui Traian, realizate în perioda lui Traian, precum şi în epoci diferite, dar nu se cunoaşte locul exact pe care l-au ocupat. O altă ipoteză ar fi: aceste sculpturi provin pur şi simplu din alt loc, total diferit de Forul lui Traian. Dintre sculpturile de Daci cunoscute, o mare parte au fost descoperite în acest For în urma săpăturilor arheologice, altele (nu toate) au fost găsite în colecţii private şi se presupune ca ar provenii tot din Forul lui Traian. Actual, aceste sculpturi se găsesc expuse în Muzeul Forului lui Traian, multe fragmente sânt în rezervele acestui For, precum şi în alte colecţii de stat cât şi private din lumea întreagă.

După planul clasic, tradiţional, al Forului lui Traian, numărul coloanelor porticurilor fiind mai redus, statuile de Daci apar şi ele mai reduse (numărul lor), deasupra fiecărei coloane, aşa cum se pot vedea pe restituirile şi reconstituirile grafice. Dar, în urma elaborării noului plan al Forului lui Traian, ca urmare a recentelor săpături arheologice, amplasarea numărului de coloane de susţinere a porticurilor apar mai multe, şi deci numărul statuilor de Daci este mai mare:

  • Faţada sud-est de la Basilica Ulpia: 16 + 2 statui de Daci (cele presupuse la colţuri, din motive estetice);
  • Aticul porticului nord-est (faţada int.): 25 statui de Daci + încă 2 statui la colţuri;
  • Galeria tripartită sud-est (faţada int.): 20 de statui la nivelul aticului spre curtea interioară;
  • Aticul porticului sud-vest (faţada int.): 25 statui de Daci + încă 2 statui la colţuri.

Total

  • 86 + 6 statui de Daci la colţuri, existenţa lor aici este discutată ca fiind mai puţin probabilă. Deci 86 statui « sigure », iar 92 sînt discutabile.
    +
  • 5 (sau 7) statui de Daci din porfir roşu-vişiniu, găsite până în ziua de azi, care ar provenii tot din Forul lui Traian, din "Porticus Purpuretica", menţionat în Antichitate, spaţiu arhitectural care nu a fost încă identificat exact unde se afla. Câte statui de Daci ar fi făcut parte în acest portic din porfir roşu nu se ştie, şi probabil că nu se va ştii niciodată; la această sumă se ia în consideraţie numărul existent de statui de Daci din porfir roşu-vişiniu, care au fost găsite până acum.

Deci un total aproximativ de 86 (sau 92) + 5 (sau 7) = 91 (sau 99) de statui de Daci, în Forul lui Traian, unde se presupune amplasamentul lor exact, la nivelul aticelor. Iar restul de statui care au dimensiuni total diferite de cele discutate mai sus, nu pot fi plasate tot în această categorie de "cariatide".

Din alte estimări şi variaţiuni, la diferiţi autori, în ceea ce priveşte numărul statuilor de Daci din Forul lui Traian, reies urmatoarele:

  • pe faţada de la Basilica lui Traian: 15 statui de Daci;
  • în jurul Forului pe trei laturi, la aticul porticurilor : 60 de statui de Daci;
  • deci un total de 75 de statui de Daci;
  • după alte ipoteze un total de 82 de statui de Daci pentru Forul lui Traian.

În urma descoperirilor arheologice și reconstituirilor arhitecturale, reseie faptul că acest spațiu arhitectural a fost cel mai mare For din Imperiul Roman, cel mai maiestuos și cel mai costisitor, unde au fost folosite cele mai prețioase materiale de construcție.

Dr. Leonard Velcescu