Museum of Fine Arts / 465 Huntington Avenue, Boston, Massachusetts 02115 / mfa.org
Dac - cap realizat în porfit roșu nr. inv. 13.2722
Locul descoperirii: nu este cunoscut cu certitudine ; după câteva informații, dificil de verificat, sculptura a fost găsită la Roma (după spusele lui Iandolo și transmise de Richard Norton) în urma săpăturilor la Termele lui Caracalla. Provenind de la Fundația lui Francis Bartlett, L.D. Caskey a cumpărat această operă pentru The Museum of Fine Arts din Boston, în anul 1913. Dar în anul următor el a ajuns la concluzia că această sculptură nu ar fi antică. El examinase, într-adevăr numeroase sculpturi antice din porfir şi ajunsese la rezultatul că starea excelentă de păstrare a capului de la Boston era remarcabilă şi extrem de rară. Urmele de "mutilare", ca cele lăsate după ce sculptura (capul) a fost detasată de suportul său, aproape că au protejat (salvat) restul statuii. În final, Caskey trage concluzia că, dacă această operă era autentică, ar fi singurul exemplu de statuie monumentală antică având un cap realizat în porfir. Alte statui din porfir cunoscute pâna în ziua de azi, au capetele separate de restul corpului, dintr-un material diferit, în general fiind din marmură alba. Împreună, aceste argumente ar pledea în favoarea modernităţii capului.
Material: porfir roșu.
Dimensiuni: înălțime 0,53 m.
Datare: sculptura este probabil modernă realizată în stilul roman al perioadei imperiale târzii. Capul de la Muzeul din Boston a fost cumpărat ca fiind o operă antică, dar s-a dovedit destul de repede că această sculptură a fost lucrată într-o manieră post-clasică. Numeroși experți situează realizarea acestei statui fie la începutul sec. XX, fie la sfârșitul celui de al XIX-lea ; de asemenea este posibil ca un artist din anii 1770-1820 să fi realizat acest portret de Dac.
Posibilitățile ca acest cap să aparțină perioadei lui Traian ori celei lui Hadrian sunt insuficiente, dar nu neglijabile. Unul din motivele pentru care sculptura a fost considerată ca fiind modernă este raritatea sculpturilor imperiale realizate în porfir înainte de secolul III sau IV d.Hr. Un alt motiv, aceste numeroase spărturi aflate de jur împrejurul capului, nu au afectat și fața, a cărei stare de conservare este excelentă. Un al treilea motiv fiind excelenta șlefuire a suprafețelor care reprezintă pielea feței și a gâtului.
Tipologie: Dac-Pileatus. Tipul personajului este cel al unu Dac, cu șuvițe de păr neregulate pe frunte, aspectul mustaței, favoriților și smocului de păr de pe bărbie. Creștetul capului este acoperit cu boneta dacică având moțul ascuțit aplecat în față (pileus).
