de Crenguța Vișinescu
Apărut în revista ROMÂNIA VĂZUTĂ DE SUS (VIEW OVER THE TOP) ianuarie-martie 2011
Recent aparută la Editura franceză Les Presses Litteraires şi în curând distribuită în toate colţurile lumii, cartea dumneavoastră, Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică, este o extensie a tezei de doctorat susţinută la Sorbona și École Pratique des Hautes Études. Când a apărut ideea acestui proiect inedit şi în ce a constat munca de catalogare şi identificare a sculpturilor antice înfăţişând daci ?
Studiul meu a apărut în anul 2008, în limba română, Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică, iar în anul 2010 a apărut şi în limba franceză cu titlul, Les Daces dans la sculpture romaine. Étude d'iconographie antique, la acelaşi editor francez, Éditions Les Presses Littéraires. Acest proiect de a studia statuile monumentale de Daci a început să se contureze încă din primii ani de studenţie la Sorbona.
În bibliografia pentru examene, într-una din cărţi, am dat peste statuile de Daci păstrate la Muzeul Luvru. Văzând aceste sculpturi am rămas uimit, a fost ca o revelaţie, ca o aducere aminte a ceva important din trecut, ca o trezire dintr-o ignoranţă care nu era voită, neştiind însă că voi începe o muncă dificilă de cercetare şi chiar de pionierat, am putea spune. Ştiam câte ceva despre aceste reprezentări monumentale de Daci, dar nu bănuiam că sunt atât de numeroase şi nu ştiam la acea dată pentru ce anume au fost realizate, în ce context, importanţa culturală şi valoarea lor iconografică. Prin urmare, am început să identific aceste statui şi să le analizez. Progresiv, a început să se contureze subiectul major pentru teza mea de doctorat.
În ce constă viziunea absolut originală şi singulară a acestei lucrări ?
Acest studiu a permis, pentru prima oară, să fie făcute cunoscute şi puse în valoare acește reprezentări statuare de Daci, analizându-se asemănarea lor cu locuitorii anumitor regiuni din România de azi, ce sunt descendenţii direcţi ai Dacilor. Folosesc denumirea de Dac, Daci, pentru aceste reprezentări sculpturale, pentru că în literatura de specialitate sunt menţionate astfel. Să nu uităm, însă, că Dacii, Geţii, Carpii, chiar şi Frigienii care au fondat colonii în Asia Mică, reprezintă, de fapt, acelaşi popor, aceeaşi mare familie pomenită de Herodot (Istorii, V, 3), numeroasa familie a Tracilor.
De unde provin aceste sculpturi de daci ?
Majoritatea acestor sculpturi provin din Forul lui Traian, la Roma. O mare parte din aceste statui ce îi reprezintă pe Daci au fost realizate în urma războaielor dintre Romani şi Daci (între 101-106 d.Hr.), pentru a fi plasate în Forul lui Traian (Roma), într-un spaţiu arhitectural bine definit : pentru faţada clădirii "Basilica Ulpia", pentru porticurile pieţei acestui For, pentru intrarea monumentală, pentru "Porticus Purpuretica", ansamblu arhitectural neidentificat încă. Toate aceste opere sculpturale sunt păstrate în numeroase muzee din întreaga lume.
Pentru a-i înfăţişa pe Daci, artiştii romani nu au folosit o imagine stereotipă, cum se obişnuia, de pildă, pentru divinităţi, ci au folosit modele reale. Stilul este de o modernitate extraordinară, temelie a tuturor reprezentărilor, ce ulterior au servit drept inspiraţie artiştilor din perioada Renaşterii, Barocului, etc.
Ce a reprezentat acest moment din iconografia antică în istoria sculpturii mondiale ?
Marea calitate sculpturală şi iconografică caracterizează aceste opere, aceste reprezentări de Daci ; figurile Dacilor pot fi considerate ca fiind adevărate portrete (prezintă afinităţi evidente cu modelul sculptat) ce particularizează fiecare personaj de Dac reprezentat în arta romană. De asemenea, remarcăm fizionomia lor aparte, naturală şi demnă. Marea majoritate a acestor sculpturi au fost realizate de artişti oficiali romani, în momentul când arta romană se afla la apogeu : calitatea reprezentării figurii umane atinsese cel mai înalt grad artistic. Studiată cu multă atenţie, toată această bogată şi diversă iconografie de Daci, reprezentată în sculptura romană, atât pe metopele Columnei lui Traian, precum şi în arta statuară, dezvăluie mai multe detalii importante : trăsăturile figurilor tuturor Dacilor (bărbaţi, femei şi copii) au fost realizate cu un mare profesionalism artistic de către artiştii romani. Fiecare personaj a fost redat individualizat, fiecare figură a fost restituită cât mai fidel posibil. 
Toate trăsăturile ce caracterizează chipul fiecărui Dac au fost transpuse în mod minuţios în piatră şi se poate vorbi aici despre adevărate portrete, sculptate după modele reale. Desigur, aceste figuri de Daci nu sunt „fotografii”, dar se poate afirma că avem de-a face aici cu portrete sculptate în piatră care prezintă afinităţi cu trăsăturile fiecărui Dac redat şi, cum am spus mai înainte, toată această iconografie este de o înaltă calitate artistică şi iconografică, fiind de o mare importanţă pentru istoria artei antice. Compoziţiile Columnei lui Traian, Marea Friză a lui Traian, statuile de Daci, au servit ca „model” de studiu pentru operele artistice ale marilor artişti ai Renaşterii şi Barocului, precum şi curentelor artistice ce au urmat. La începutul secolului al XVI-lea, printre primii artişti ai Renaşterii italiene, care au studiat Columna lui Traian, a fost pictorul Jacopo da Bologna, care încă înainte de anul 1506, arăta un mare interes pentru basoreliefurile ei. Acest monument al Antichităţii a avut o importantă influenţă asupra celor mai mari artişti ai Renaşterii, asupra frescelor lui Raffaello Sanzio, vestitele stanze şi ale elevului său Giulio Romano (1499(?)-1546) de la Vatican. Se cunoaşte că însuşi Michelangelo admirase compoziţiile Columnei lui Traian, în faţa cărora ar fi exclamat : „Nu există decât o singură Columnă Traiană !”. Ceva mai târziu, stilul în care au fost sculptate basoreliefurile Columnei de către artiştii antici va influenţa puternicele compoziţii ale lui Caravaggio. Marile creaţii ale Renaşterii fiind din ce în ce mai mult sub „influenţa” artei Columnei, basoreliefurile ei şi statuile de Daci au trezit un interes din ce în ce mai mare şi studii de mare anvergură au fost începute, precum şi mulaje au fost realizate după aceste opere.
În muzeele lumii există un număr mare de statui, busturi şi capete reprezentând Daci. Când a fost făcută o primă invetariere a acestor opere de artă ?
În muzeele din lumea întreagă există un număr însemnat de sculpturi ce îi reprezintă pe Daci (şi familia Tracilor). Multe dintre ele încă nu au fost descoperite şi publicate. O inventariere destul de sumară a fost prezentată de I. I. Russu în lucrarea sa, Daco-Geţii în Imperiul Roman (în afara provinciei Dacia Traiană), Bucureşti, 1980, iar o altă lucrare, de altfel lacunară, cunoscută în momentul de faţă, aparţine Juttei Pinkerneil, Studien zu den Trajanischen Dakerdarstellungen (Freiburg, 1983) - din nefericire fără ilustraţii. Un inventar care să cuprindă aproape majoritatea statuilor cunoscute de Daci se impunea. Teza mea de doctorat prezintă statuile cele mai reprezentative din totalul celor pe care le-am putut inventaria. Statuile nu fuseseră studiate în mod ştiinţific.
Care sunt dimensiunile acestor statui ?
Descoperirile arheologice au evidenţiat că pentru acest complex arhitectural al Forului lui Traian au fost realizate două serii de statui de Daci, ce aveau un loc bine stabilit în perimetrul acestui For, ca false cariatide, fiind situate la nivelul aticelor porticurilor curţii interioare a Forului lui Traian, deasupra fiecarei coloane de susţinere a galeriilor acestor porticuri şi la nivelul faţadei exterioare (partea sudică) de la "Basilica Ulpia". Aveau dimensiunile de 2,68 m (pentru cele de la nivelul porticurilor, pomenite mai sus) şi de 3,084 m (pentru faţada părţii de sud a clădirii "Basilica Ulpia"). Numărul acestor statui monumentale de Daci ce au făcut parte din Forul lui Traian poate fi estimat la o sută : aproximativ 18 statui la nivelul faţadei sudice a clădirii "Basilica Ulpia" ; aticul porticului nord-est (faţada interioară) : 25 statui de Daci + încă 2 statui la colţuri, egal 27 ; galeria tripartită sud-est (faţada interioară) : 20 de statui la nivelul aticului spre curtea interioară ; aticul porticului sud-vest (faţada interioară) : 25 statui de Daci + încă 2 statui la colţuri, egal 27 de statui. Statui de Daci au mai fost făcute pentru acest For : pentru intrarea monumentală, pentru "Porticus Purpuretica", situat tot în acest For, statui de Daci realizate în porfir roşu-vişiniu şi marmură albă, ce se află azi păstrate la Muzeul Luvru, în Giardino di Boboli (Florenţa) şi la muzeul Laboratorio delle pietre dure (Florenţa) .
Niciun alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atât de multă atenţie din partea artiştilor plastici. De ce învinşii au figuri de învingători şi decorează cele mai importante monumente romane ?
Se poate afirma că, mai mult decât Galii, Germanii, Parţii sau alţi „Barbari”, Dacii au avut un loc privilegiat în arta romană şi în inima Romei (în Forul lui Traian). Poporul dac a fost, putem spune, glorificat într-o manieră fără precedent de către Romani, în aşa fel încât se dă impresia unei „simpatii” sau unei „admiraţii” cu totul aparte vizavi de acest popor. În Forul lui Traian a fost realizat un adevărat program iconografic.
De ce Romanii au executat acest program iconografic imens dedicat poporului dac ?
Ar putea fi vorba despre un nobil „omagiu” adus de către Romani celui mai puternic adversar al lor. Mai multe argumente au fost invocate pentru susţinerea acestei afirmaţii : respectul, chiar admiraţia, resimţite de Traian pentru războinicii daci, fapt atestat şi de numărul important de soldaţi auxiliari daci în armata romană, precum şi aurul Dacilor, luat ca pradă de război, aur care a contribuit, în mod esenţial, la redresarea economică a Imperiului roman. Se poate deci considera că împăratul Traian a dedicat acest monument important (Forul) de asemenea şi Dacilor. Dacii au pierdut o parte din ţara lor, au pierdut o cantitate însemnată din aurul şi agoniseala lor, luate de Romani ca pradă de razboi dar, cu toate acestea, imaginea şi prestigiul lor au rămas intacte. Poporul dac a fost onorat prin a fi reprezentat în arta sculpturală romană, imaginea demnă a Dacilor a fost plasată în locul cel mai prestigios al lumii romane, în inima Romei, în Forul lui Traian ; şi această imagine nobilă a poporului dac, aceste reprezentări sculpturale de Daci (o bună parte din ele) au reuşit să învingă factorul distrugător al Timpului şi să ajungă până în zilele noastre ; fapt foarte important şi de mare valoare pentru istoria reprezentărilor antice ale Dacilor în arta romană şi a culturii României.
Care este "portretul-robot" al Dacului ?
Romanii au dorit să-i prezinte pe Daci sub aspectul lor natural, demn, adevărat, luptând până la capăt, hotărâţi în acţiunile lor, uneori chiar contraatacându-i pe Romani. Romanii nu au căutat să altereze, să denigreze, imaginea „nobilă” a Dacilor şi a poporului dac. Este destul de surprinzător acest lucru. Romanii, ca învingători, ar fi putut să reprezinte toată această iconografie a „Barbarilor” realizată de artiştii lor, cum ar fi vrut ei, urmând linia clasică, obişnuită, ce caracteriza imperiile, de a reprezenta sub formă de propagandă militară şi politică pe învinşii lor, adică într-o lumină defavorabilă şi se mai poate adăuga că, după cum se ştie, atitudinea Romanilor vizavi de „Barbari”, în general, nu era deloc una pozitivă ; dar, surprinzător, nu a fost să fie aşa !
Care este următorul dumneavoastră proiect de cercetare ?
Sper ca proiectele mele culturale pentru România să se realizeze într-un viitor apropiat şi anume : doresc să înfiinţez un domeniu de cercetare în iconografie antică, în România, domeniu ce nu prea există şi nu prea este dezvoltat şi cercetat ; şi un alt proiect gândit cu ani în urmă, este acela de a fonda în cadrul muzeal o secţie cu mulaje după statuile monumentale antice de Daci, ce se găsesc expuse în cele mai mari muzee din lume. Cu ani în urmă, am contactat, la Muzeul Luvru, atelierul de mulaje al acestui prestigios muzeu, pentru a le cere un deviz cu costul de realizare a mulajelor după cele trei statui de Daci, ce se află în acest muzeu. La fel va trebui făcut în toate Muzeele din lume, în care se găsesc aceste preţioase sculpturi. Ar fi foarte important acest viitor muzeu al mulajelor după statuile de Daci. Va fi unic atât în România cât şi în lume.
